Asta e Orange, poate vi-l amintiti, a mai fost gazduit pe blog. Vecinii erau impacientati ca a disparut, ca asta vara isi facea veacul pe aici, dar cred ca fiind un mare oportunist, ca toate mitele de altfel, s-a pripasit undeva pe unde e mai cald. Acu vreo 2 dimineti, in bucatarie fiind si bijbiind dupa ibricul de cafea, mi-am aruncat ochii (sic!) pe ferestra si am zarit ceva portocaliu in caisul din fata. Fuga dupa aparat, facut poze. N-au iesit prea grozave, probabil din cauza ca nu eram tocmai treaza, sau pur si simplu.Domnul era cu o doamna pe craca, e febrrrrrrrrruuuuiarie doar, daca va straduiti, o sa reusiti s-o deslusiti si pe ea pe undeva prin poza 2. Madam m-a simtit la un moment dat si a profitat ca s-o stearga, dar Orange a incercat sa se consoleze si sa ajunga la sediul vrabiilor, adica tuia de alaturi.
Mi-am amintit de poze auzind la radio ceva despre efectul benefic al unui animal de casa, mai ales o pisica. Mingiiatul ei se spune, ar fi bun pentru cei stresati. Printre alte avantaje de care se pot bucura cei care au un animal de casa, de data asta vorbim despre un ciine, e ca cei timizi si care au probleme cu socializarea, pot sa intre in vorba mai usor cu alti posesori de ciine.
Si mi-a trecut prin cap ca si aparatul foto poate avea o functie similara. Recunosc, m-am gindit mai demult la asta... Deci: esti mai timid, sau introvertit, iti iei aparat - pardon, camera - si intri in vorba cu ceilalti posesori de camera (de fotografiat, nu va lasati imaginatia sa zburde prea tare).
Pina aici totul e ok, cica orice metoda e buna daca slujeste scopului, procedeu binecunoscut sub formula "scopul scuza mijloacele". Partea mai putin buna incepe cind astia, timizii, incep sa creada ca au devenit brusc fotografi. Si aici ma opresc, nu mai e nimic de adaugat, dar aveti voie sa dezlegati imaginatia.
